In timpul sedintelor de judecata, cand nu suna mobilul sau forfota cedeaza sub umerii grei ai sperantelor apar personaje care se pot apara singure si care au capatat o experienta oarecare in problema care ii priveste. Respectivul om sufera, se judeca pentru a termina odata, dar ca intotdeauna un dosar e intortocheat si cu multe concluzii trase din alte dosare sau hartii aditionale, incat acel om tine sa prezinte intreaga istorie a actiunii care in mod evident tine de unul sau mai multe dosare, de o hartie sau o semnatura. Este enervant sa nu intelegi nimic. Este iritant sa il vezi cum gesticuleaza si nu mai termina. Tonul sau grav si indurerat incepe sa te doara dar dupa 2-3 minute iti dai seama ca tot ce reprezenta un posibil avantaj in fata instantei devine in final dezaprobant si dezgustator in interminabilul monolog care se vrea a fi induiosator. Multi isi pierd rabdarea, magistratul il intrerupe prima data politicos solicitand concluzii scrise, a doua oara ii aminteste ca stie dosarul, pe urma puteti ghici ce a urmat. Rabdarea magistratilor este impresionanta. Uneori fara limite. Eu nu as putea face asa ceva. Mai sunt magistrati care vin dupa petreceri direct in sala de judecata fara sa stie macar 1 dosar. Orice ce se amana este extraordinar. Orice e complicat da dureri de cap deja existente. Procurorul se simte si incearca sa il ajute explicandu-i in cateva cuvinte rezumatul dosarului ce urmeaza. Orice tensiune in sala e ca o bomba cu ceas. Orice rabdare nu mai este. Sunt oameni intre oameni cu ADN-uri diferite care incearca asteptand o zi intreaga sa i se strige cauza, si mai ca ar pleca pana la baie dar ii este frica sa nu ii vina randul dosarului sau. Orice om care paseste intr-o sala de judecata are inima cat un purice, dupa o perioada se acomodeaza cu orice...